Proiectul "Anticorp" a prezentat publicului o coregrafă completă şi, în acelaşi timp, s-a constituit într-un manifest împotriva agresiunilor exterioare cu care se confruntă un artist. Vava Proiectul "Anticorp" a prezentat publicului o coregrafă completă şi, în acelaşi timp, s-a constituit într-un manifest împotriva agresiunilor exterioare cu care se confruntă un artist. Vava Ştefănescu este, indiscutabil, cea mai importantă coregrafă din România, la ora actuală. De curînd, s-a încheiat la Centrul Naţional al Dansului o serie de manifestări artistice care au purtat amprenta ei.

Cezar Paul-Bădescu: Proiectul pe care tocmai l-ai încheiat la Centrul Naţional al Dansului s-a numit ”Anticorp”. De ce l-ai numit aşa?

Vava Ştefănescu: Ideea de ”Anticorp” mi-a venit cînd am revenit în Bucureşti, după mulţi ani de absenţă. Fusesem plecată în străinătate şi apoi la Cluj. În 2006, m-am întors în Bucureşti, pentru că Mihai Mihalcea, directorul Centrului Naţional al Dansului, m-a vrut în echipa lui, şi aşa am ajuns directorul artistic al acestei instituţii. Ei bine, cînd am revenit aici, Bucureştiul mi s-a părut foarte agresiv şi foarte nespălat.

Cînd vii dintr-o anumită normalitate, te zăpăceşte agresivitatea acestui oraş. De aproape trei ani, mă chinui să mă obişnuiesc cu aceste comportamente ale capitalei, să-mi creez anticorpi să rezist. Pe de altă parte, trebuie să-mi creez anticorpi şi faţă de situaţia nu tocmai fericită a dansului contemporan în România. (În paranteză fie spus, la un moment dat, doctorul chiar mi-a zis că nu mai produc destui anticorpi.)

Mi-am dat seama că tot bombardamentul acesta venit din afară atacă mai întîi corpul. Tot ce trăim prin corp. De aici am pornit. Apoi, reflexul a fost să nu fiu singură în toată chestiunea asta - şi s-a dovedit că nu era aşa pentru că, odată expusă tema artiştilor d