Pe parcursul ultimelor săptămâni, comentatori, jurnalişti şi economişti au întors pe toate părţile implicaţiile intervenţiei statului american în scoaterea din criză a celor mai afectate instituţii financiare de pe Wall Street. Deocamdată, este prea devreme pentru a trage o concluzie definitivă, însă un lucru e cert: din ce în ce mai mulţi oameni - printre care nume sonore, precum Timothy Garton Ash, reputat istoric, profesor de studii europene la Universitatea Oxford şi se

Pe parcursul ultimelor săptămâni, comentatori, jurnalişti şi economişti au întors pe toate părţile implicaţiile intervenţiei statului american în scoaterea din criză a celor mai afectate instituţii financiare de pe Wall Street.

Deocamdată, este prea devreme pentru a trage o concluzie definitivă, însă un lucru e cert: din ce în ce mai mulţi oameni - printre care nume sonore, precum Timothy Garton Ash, reputat istoric, profesor de studii europene la Universitatea Oxford şi senior fellow la Hoover Institute, Universitatea Stanford - vorbesc despre umbra aruncată asupra capitalismului însuşi de către această criză financiară globală.

Astfel de reacţii au fost înregistrate şi la noi. La lansarea candidaţilor PSD pentru alegerile parlamentare, fostul premier Adrian Năstase a făcut valuri afirmånd că am asista la „amurgul capitalismului de dreapta“, că „reperele conceptuale după care s-a construit societatea capitalistă nu mai sunt atåt de puternice (...), iar apostolii capitalismului fără reguli sunt nişte profeţi mincinoşi“. Chipurile, „capitalismul de dreapta, liberal şi neoconservator, este depăşit de istorie“, a declarat Năstase.

Serios? Nu e prima dată cånd capitalismului i se cåntă prohodul; de la Marx încoace, astfel de necroloage se ţin lanţ. Socialişti, comunişti, troţkişti, leninişti, anarhişti, fascişti, ecologişti, ce mai, un întreg alai funerar i-a săpat groapa ca