A avut premiera americana pe 25 septembrie, dar intra pe ecranele americane - ca si pe cele romanesti ori britanice -, pe 10 octombrie. Cel de-al doilea film al britanicului Gil Kenan (nascut in 1976) este un fantasy agreabil si de bun-simt, colorat nu doar de o scenografie inventiva cat si de prezentele lui Bill Murray, Martin Landau sau Tim Robbins.
Filmul este ecranizarea cartii scrise de Jeanne Duprau, o tanti care, pe langa gradinarit si intretinut cu catelul ei, a pus pe hartie o serie de trei romane care se ocupa de locuitorii din Ember, oras din adancul pamantului unde oamenii s-au refugiat in urma unui cataclism.
Reteta nu e noua, dar inca mai vinde din moment ce Jeanne Duprau va scoate in curand pe tarabe cel de-al patrulea roman despre Ember, "The Fourth and Final Book of Ember".
Ecranizarea primului roman ar face o figura buna pe micul ecran, intr-o duminica dimineata sau la pranz, dupa o masa bogata in grasimi, lucru care va va umple de remuscari in momentul in care il veti vedea pe Bill Murray, alias primarul Cole, cu un burtoi ca o bila umflat peste pantaloni.
Cu zambetul sau de om bun, Bill Murray reuseste fara dificultate sa dea personajului sau, la momentul cuvenit, necesarul branci. Primarul Cole fura din rezervele de hrana ale oamenilor. El sta intr-o camera ascunsa din reteaua de canalizare si molfaie conserve, insensibil la apocalipsa pe care o anunta defectarea generatorului de curent al orasului subteran.
Dezastrul planetar si soteriologia, salvarea prin puritatea si curajul copiilor, epuizarea resurselor, ecologia, profetiile, Biblia, coruptia claselor conducatoare - cam tot ce era deja fumat intra in compozitia intrigii, dar ansamblul nu plictiseste.
Coerenta scenariului face ca, in mod discret, in spatele povestii din film sa se creeze treptat o metafora a lumii actuale, c
