„Viteza cu care executivul a cheltuit miliarde de euro, fără a putea arăta lumii un rezultat tangibil, nimiceşte în faşă argumentul că România îşi ţine sub control destinul“.

O criză este recunoscută ca având potenţialul de a ascunde oportunităţi, nu doar pericole. Pe de altă parte, momentele de criză scot la iveală adevăratul caracter al unui om sau al unei comunităţi, fie ea un sat, o metropolă sau o ţară. Faptul că România iese foarte prost pe un grafic cu aceste două coordonate ar trebui să ne îngrijoreze pe toţi.

Conjunctura actualei crize financiare mondiale ar putea crea o oportunitate pentru o ţară ca România de a se face remarcată altfel decât prin scandaluri şi dezordine politică. Într-o lume în care capitalul fuge speriat la vederea oricărei umbre de pericol, în care anxietatea atinge cote-record şi fiecare oră aduce veşti proaste, apetitul pentru o notă discordantă la tot acest context devine uriaş.

Ce înseamnă o notă discordantă la actuala criză? O economie care creşte pe baze solide, care oferă un potenţial real, care prezintă riscuri mici sau administrabile şi care nu dă prea multe şanse scepticilor de a se îndoi de existenţa unor oportunităţi reale de investiţii. Toate aceste obiective pot fi tangibile şi realizabile printr-o bună gestionare şi menţinere a echilibrului macroeconomic, un mod sobru de abordare a exerciţiului bugetar, printr-un climat propice afacerilor şi dezvoltării unui puternic sector privat. Într-o lume în care instituţii cu tradiţie cad pradă propriei lăcomii, iar economii cu pretenţii sunt îngenuncheate de inconştienţă, o ţară care poate oferi lucrurile de mai sus ar avea mult de câştigat pentru simplul motiv că este o alternativă pentru un capital speriat, dar în căutare de investiţii solide.

Din păcate, România este cât se poate de departe de poziţia în care ar putea oferi, pri