Dintre toate ministerele, Învăţământul a rămas piciorul de lemn al guvernării. Execuţia ministrului Adomniţei este nedreaptă. Pur şi simplu omul nu e responsabil că a ajuns unde nu avea ce să caute.
Dacă bunul Dumnezeu s-ar fi gândit să-i strângă la el pe toţi miniştrii Educaţiei din lumea asta largă, Cristian Adomniţei s-ar fi ridicat la ceruri nevinovat.
Dintre membrii Cabinetului Tăriceanu învestit imediat după alegerile din 2004, singurul care a rămas până astăzi în acelaşi post este doar premierul Călin Popescu Tăriceanu în persoană. Conflictul cu preşedintele, ruperea coaliţiei majoritare, anchetele DNA şi prostiile unora dintre miniştri au făcut ca Guvernul Tăriceanu să ajungă cel mai remaniat Executiv de după 1989. Dacă peste ani va avea cineva ideea să organizeze revederea pentru toţi cei care au servit în acest cabinet, va trebui să găsească o sală foarte încăpătoare. Cine şi i-ar putea închipui la un loc pe Monica Macovei, Tudor Chiuariu, George Copos, Codruţ Şereş, Mihail Hărdău, Cristian Adomniţei, Gheorge Dobre, Radu Berceanu, Ludovic Orban, Theodor Athanasiu, Sorin Frunzăverde, numai câţiva dintre cei care au trecut prin Cabinetul Tăriceanu?
Dintre toate ministerele, Învăţământul a rămas piciorul de lemn al guvernării şi va fi lăsat aşa moştenire pentru generaţiile viitoare care se vor perinda pe la sediul din General Berthelot. În două luni, şi alea de campanie electorală, Anton Anton nu are a face mai mult, oricât de competent ar fi. Este un sistem lăsat pradă din vremuri imemoriale submediocrităţii, anchilozat, desprins de realităţi. Dar bătălia pentru învăţământ dusă de-a lungul tuturor guvernărilor s-a rezumat doar la cifra magică 6% din PIB. Să dăm 6% din PIB, au strigat toţi în Parlament cu gândul să fie auziţi de sutele de mii de profesori, transformaţi prin ecuaţia politicii de Dâmboviţa în sute de m
