Crescatoria de spaiuce a lui Adomnitei E probabil ca, de prin brosurelele de popularizare a liberalismului occidental, copilandrul Cristi Adomnitei a retinut ceva legat de "proprietate". Cum de-acasa, la fel de probabil, "proprietatea" insemna cartusul de Kent ascuns prin parpalacul special (unisex) - din ciclul drag oricarui terchea-berchea ce confunda liberalismul cu negarea posibilitatii intrebarii despre "primul milion de dolari" - fostul-devenit-ministru-al-Educatiei, Cristian Adomnitei, a ajuns sa creada ca functia de executie in care-a fost numit, iar nu ales, se confunda cu posibilitatea de-a trata ce-a gasit pe-acolo ca pe propria mosie. Il stiu personal: el e acela care, "daca vrea, se schimba la 180 de grade", asa de tare, ca-ti vine sa-i spui ceva "de dulce", cat sa stea dracu' locului. Cristi, insa, e tanar si dinamic, ma-ntelegi... Astfel ca, pentru a avea si el o "proprietate" si ca sa intre in rand cu lumea despre care pesedismul patern de Suceava nu l-a-nvatat (dar despre care-a citit prin "cursul scurt de feneleala"), Adomnitei si-a facut, atata vreme cat a fost la Ministerul Educatiei, o veritabila crescatorie. Nu era de melci si nici de viermi de matase, asa cum am putea crede, de ne uitam atent la fata lui, altfel inocenta, chiar pasnica. Nu: era o crescatorie de "spaiuce", niste animalute de subsol, si nu de companie, care se hranesc de la o secunda la alta numai cu banul public, dar facand mult rau. Pentru cine nu stie, "spaiucele" sunt foarte loiale, precum pisicile: te ling pe oriunde-ti doresti. In schimb, n-au mama, nici tata in afara stapanului, iar singurul lor stapan nu e, asa cum s-ar putea crede, cel care le-a dat viata si le-a creat conditii de trai, adica Adomnitei. Singurul lor stapan e banul. In Ministerul Educatiei, "spaiucele" se inmultisera asa de tare, incat "apropritarul" Adomnitei ajunsese sa nu le mai faca fata. Mai c