Îl interesează scena politică. Şi cea din America, şi cea de la noi. Nu ezită să facă pronosticuri, crede în steaua lui Obama şi este mereu cu gândul la tineri. Petru Popescu, "cel fizic".
Îl interesează scena politică. Şi cea din America, şi cea de la noi. Nu ezită să facă pronosticuri, crede în steaua lui Obama şi este mereu cu gândul la tineri. Petru Popescu, "cel fizic".
Marius Tucă: Succesul nu înseamnă în mod automat disidenţă.Petru Popescu: Nu, nu. Dar a fost un moment ideal. Anumiţi oameni tineri inventivi puteau să lărgească formatul. Era Direcţia Presei, preocupată să nu fie şopârle mari, şi atunci, dacă aveai patru sau cinci şopârle, ei scoteau două şi-ţi rămâneau trei, un sistem pe care l-am învăţat foarte, foarte repede.
Dar tu înainte de toate făceai literatură, erai un scriitor de succes, până la disidenţă, până la regim, e adevărat că toate lucrurile astea te-au adus în postura de a se interesa Numărul Unu în stat, şi era vorba despre Nicolae Ceauşescu, şi fata acestuia. Şi d-aia urmează să apară o carte care cred eu că va fi cartea cea mai de succes după ’89 încoace. Eu am să fac tot ce am să pot. Stai, că vorbeam despre disidenţă, despre ce este ea. De pildă, romanul "Dulce ca mierea e glonţul patriei" a făcut câteva lucruri pe care nu le-a făcut nimeni: a arătat foarte pe viu că patriotismul în condiţiile acelea era imposibil. Doi: a readus pe scenă faimoasa hulită Armată burgheză. Eu vreau să contest că disidenţa aparţine numai scriitorilor care au publicat în străinătate şi n-au putut să publice în România.
Apropo de seriozitatea, încrâncenarea românilor, asta mi se pare o observaţie de filigram a ceea ce se întâmplă aici. Continuă-ţi ideea! Trebuie să se balanseze un pic dramatismul. Motivul pentru care sunt eu amorezat de Caragiale era că el lua realitatea la mişto. Inclusiv ident
