Într-o perioadă de criză financiară cînd, pe tot globul, lumea e atentă la ce se întîmplă cu banii, Parlamentul României a decis să-i dea, fără să se gîndească de unde. Creşterea salariilor în învăţămînt i-a făcut şi pe alţi bugetari să ceară majorări asemănătoare. Ministrul de Finanţe, care acum cîtva timp anunţa că "avem bani", că vistieria ţării e plină datorită încasărilor mai mari la buget, vorbeşte acum despre "destabilizarea economiei" şi declară că însăşi siguranţa naţională poate fi pusă în pericol. Vorbe mari, care va să zică. Nu sînt singurele în acest context, aşa încît merită să poposim asupra lor.

S-a spus că legea privind majorarea salariilor din învăţămînt a fost adoptată din raţiuni electorale, s-au comentat efectele sale economice, dar nu s-a acordat - cred - atenţia cuvenită modului în care au decurs "dezbaterile". Stenograma şedinţei parlamentare ( http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=6532&idm=6&idl=1) arată că, de fapt, nu s-a dezbătut nimic. Uniţi în cuget şi-n simţiri electorale, parlamentarii care au luat cuvîntul au avut grijă să accentueze ideea că "partidul nostru" a propus, a făcut, a dres şi va vota pentru, în timp ce "partidul lor" n-a făcut, n-a dres, ba putem spune că dimpotrivă, a amînat şi a băgat beţe-n roate. Reprezentanţii grupurilor parlamentare au venit la pupitru pentru a rosti vorbe mari, cu iz aforistic ori cu "sentiment": "Ne aflăm astăzi, după începutul anului şcolar, aş putea spune la un moment cu adevărat istoric" (Anghel Stanciu, PSD, fost PRM); "Sînt în totalitate de acord cu expresia domnului Stanciu, că ne aflăm într-un moment istoric" (Asztalos Ferenc, UDMR); "nu se poate înălţa ţara fără şcoală" (Ecaterina Andronescu, PSD); "Dascălul este lumînarea care se arde pe sine ca să lumineze pe alţii" (Ioan-Aurel Rus, PRM); "Ceea ce vreau să vă spun, stimaţi profesori, pentru că nu am fost, nu sînt ş