Dar numai conditionat. Mi se pare de-a dreptul sadic sa le spui celor aproape 300.000 de cadre didactice ca promisa marire cu 50% a salariilor nu va mai avea loc. Puneti-va doar o clipa in rolul unui invatator sau al unui profesor care castiga 1.000 lei pe luna si care spera ca, din octombrie, va avea cu 500 de lei in plus la salariu.
Ceea ce ar trebui sa faca guvernul ar fi sa discute cu sindicatele din invatamant restructurarea sistemului. Acum, un cadru didactic are o norma de 14-18 ore pe saptamana. In tarile occidentale, norma este de 20 de ore pe saptamana. In plus, elevii ar trebui sa scape de nenumaratele cursuri inutile care le incarca orarul. Efectul unei astfel de restructurari ar fi ca, probabil, 20% dintre cadrele didactice si-ar putea pierde locul de munca. Sau poate chiar un procent mai mic, tinand cont ca multe ore le revin unor suplinitori fara calificare.
In aceste conditii ar fi sustenabila majorarea cu 50% a salariilor din invatamant. Iar cei care ar ramane in invatamant ar trebui sa accepte introducerea unor criterii prin care, periodic, sa le fie evaluata performanta. Pe de alta parte, executivul ar trebui sa le promita sindicatelor din invatamant ca va reduce inechitatile si va elabora o lege de salarizare a tuturor categoriilor de bugetari. Oricum, va fi imposibil sa aduci veniturile personalului din sistemul sanitar, de exemplu, la nivelul celor ale politistilor sau ale magistratilor. In iulie, salariul mediu net in sanatate era de 346 de euro, in timp ce cadrele de politie castigau 765 de euro.
Interesul guvernului nu este insa sa rezolve criza generata de majorarea salariilor cadrelor didactice. Dimpotriva, scopul domnilor Tariceanu si Vosganian este sa intretina sentimentul de dezastru. Este o clasica strategie de campanie. Poporului i se transmite ca tara este in primejdie, iar singurii care pot sa o salv
