Frank Esser ne spune că tabloidizarea este un rezultat direct al comercializării formelor de media, în încercarea firmelor de publicitate de a ajunge la mase cît mai largi de consumatori. Începută în secolul al XIX-lea prin introducerea unor secţiuni separate de sport, monden, fotografii şi alte ilustraţii, această transformare a mediului tradiţional de consum al informaţiei se traduce astăzi prin tirajele scăzute ale cotidienelor centrale şi creşterea în vînzări a ziarelor tabloid. Informaţia, astfel, se reduce la imagini din ce în ce mai şocante, la articole cît mai scurte, la dezvoltarea unor preconcepţii din cadrul societăţii în care trăim. Faptul că piaţa ziarelor româneşti şi consumul de informaţie urmăresc, în mare, aceleaşi tendinţe ca în afara graniţelor noastre nu trebuie, neapărat, să fie văzut drept o confirmare a globalizării, cît o consecinţă naturală a unei ere caracterizate prin hiperinformare. Din acest punct de vedere, Internetul joacă un rol cît se poate de important în viaţa noastră, chiar dacă România nu înregistrează un procentaj foarte ridicat de pătrundere a acestui mediu în viaţa de zi cu zi. O estimare conservatoare pentru anul 2008 ar ridica la 40% numărul românilor cu acces la Internet, majoritatea în mediul urban. Din acest punct de vedere, primele cinci cotidiene naţionale au observat o scădere a vînzărilor zilnice, în favoarea creşterii traficului internaut. Cu toate acestea, cele mai vizitate pagini de Internet sînt site-urile gazetelor de sport şi ale tabloidelor, pînă şi media de timp a utilizatorilor pe fiecare pagină fiind mai mare la tabloide decît la cotidienele centrale.

Ce concluzii se pot trage din astfel de informaţii? Preferăm consumul redus de conţinut, compensîndu-l cu pictorialul ataşat sau vorbim doar de o necesitate generică de a ne obţine informaţia dorită cît mai repede posibil? Aş sugera o combinaţie a cel