Stagiunea a început „în forţă“ mai peste tot în ţară, semn că „ni se pregăteşte ceva“ deosebit de plăcut pentru multe luni de aici înainte, cel puţin în plan muzical. Spre exemplu, Opera din Timişoara a reluat Faust de Gounod într-o distribuţie de clasă internaţională, oferind astfel un spectacol omogen, alert, dramatic şi sensibil totodată, de o calitate muzicală adesea impresionantă. Invitată de onoare, soprana Leontina Văduva – pentru prima oară pe acea scenă – a creat personajul Margareta cu o căldură şi o dăruire emblematice pentru interpretările sale, expresivitatea vocal-scenică, implicarea totală în drama eroinei cucerind ovaţiile publicului care invadase sala. În rolul titular masculin a evoluat tenorul Robert Nagy, într-o formă „de zile mari“, făcînd o adevărată demonstraţie de virtuozitate vocală şi de inteligenţă scenică, impresionant în realizarea „bătrînului“ Faust, prin contrast cu tînărul charismatic, temperamental şi mereu schimbător, stîrnind, de asemenea, entuziasmul spectatorilor; iar în Mefisto, basul Pompei Hărăşteanu a adus un glas incredibil de „proaspăt“, condus cu o fermitate şi o supleţe greu de imaginat la… 73 de ani, cu accente insinuante sau caustice de efect. Dar distribuţia a alăturat experienţei unor asemenea artişti şi debutul absolut al unui bariton care, la doar 28 de ani, a uimit prin frumuseţea timbrală, prin siguranţa, amploarea şi lejeritatea cîntului, frazarea elegantă şi egalitatea de registre. Avînd şi avantajul unei prezenţe scenice de invidiat, ideală pentru rolul Valentin, Bogdan Zahariea a fost o revelaţie a serii, cu un superb potenţial pus în valoare într-o companie selectă, o oportunitate creată de directorul Corneliu Murgu, care merită (încă o dată) toate felicitările şi pentru maniera în care intuieşte talentul şi valoarea de certă perspectivă, dar şi pentru nivelul impecabil al reprezentaţiei. Nicoleta Colc