A mai trecut o vară, iar începe anul universitar. Nimic nou, e la fel de rău ca în anii din urmă. Facultăţile „grele“ din Universitate, Fizică, Matematică, Chimie, se zbat în aceeaşi lipsă deja cronică de studenţi – nici nu vreau să mă gîndesc ce se va întîmpla cînd boala se va acutiza. Încercăm, cum putem şi cum ne pricepem, să aducem studenţi. Sigur, nu „căutăm cu arcanul studenţi“, cum titra Gândul, sub semnătura lui Raul Florea, care pare să nu ştie că obiectul în chestie nu la căutat foloseşte; de momit nu prea avem cu ce îi momi, să-i luăm cu forţa, doar vreun Raul Florea îşi închipuie că putem, dar recunosc că umblăm după ei în locuri unde nu ne-am fi dus acum cîţiva ani – de exemplu, în centrele în care s-a dat a doua sesiune de bacalaureat în toamnă. Cine şi-ar fi imaginat, acum zece ani, că Facultatea de Matematică din Bucureşti va căuta studenţi printre cei care nu au putut lua bacul din prima? Facem, cum spuneam, ce şi cît putem. Dar nu cred că dacă vom intensifica propaganda în licee – şi o s-o facem –, dacă vom avea mai multe cămine – avea-vom oare? –, dacă vom primeni programe şi planuri de învăţămînt – am făcut-o, în parte –, dacă profesorii şi cursurile vor fi din ce în ce mai „user friendly“, facultatea se va umple. Sigur, nu va fi de-ajuns. Rana e mult prea adîncă. sînt convins că, aşa cum mulţi spun, o parte din vină pentru situaţia asta o are felul în care sînt predate ştiinţele, matematica în special, în şcoală şi liceu. Dar şi dacă s-ar schimba totul şi s-ar preda aceste discipline ca-n visele mele frumoase – fără exagerări tehnice şi teoretice, cu explicarea legăturilor dintre discipline, cu aplicaţii, cu accentuarea laturilor euristică, istorică şi, mai ales, ludică –, tot nu cred că s-ar îmbunătăţi sensibil situaţia noastră. Trebuie să fie un motiv mai profund pe care sociologii ar cam fi cazul să-l desluşească; mai ales că „la ei“ e