Vechi conace boiereşti şi sute de hectare de pământ care au fost donate unor instituţii ale statului zac în paragină de mulţi ani. În judeţul Dolj, există câteva astfel de aşezăminte, de o frumuseţe deosebită, care au fost lăsate pradă hoţilor şi nemernicilor care nici măcar argaţi la curţile boiereşti nu s-ar fi putut angaja.
Cu mulţi ani în urmă, când lumea arăta cu totul altfel, când boierul era boier şi ţăranul, ţăran, în comuna Melineşti, satul Negoieşti, judeţul Dolj, trăia Olga Oteteleşanu, căsătorită Stoilov. Boierii Oteteleşanu, înrudiţi cu mai toate familiile boiereşti din Oltenia, îi dăduseră zestre Olgăi moşia Negoieştiului, cu 200 ha de pădure şi conacul. Din turnul acestuia se vedeau împrejurimile locului, până dincolo de Goieşti. Descendenta Oteteleşenilor a avut un singur fiu, care a fost răpus de o boală necruţătoare înainte de vârsta majoratului. Încercată şi îngenuncheată de viaţă, familia s-a retras la Bucureşti, iar în preajma marii cotituri din 1945 a donat moşia cu toate acareturile Academiei Române. Moşia a luat drumul CAP-ului, iar conacul a devenit sediul cooperativei. Până la spartul târgului, în 1990, clădirea şi-a păstrat forma iniţială, fiind cât de cât întreţinută. După ’90, de locuri şi de conac s-a ales praful şi pulberea.
Din conac, ruină!
Conform legilor retrocedării, Academia Română, dezmorţită mult mai târziu, a început să-şi ceară proprietăţile primite prin donaţii. Aşa s-a întâmplat şi cu cea de la Negoieşti, motiv pentru care comisia locală a întocmit titlu de proprietate pentru 50 ha de teren agricol şi 30 ha de pădure. Clădirea ce a servit Oteteleşenilor drept conac s-a reîntors pe acte la Academie. În curs de întocmire mai este un titlu de proprietate pentru 160 ha pădure, care fac parte din aceeaşi avere donată de Olga prestigioasei instituţii. De la redobândirea proprietăţilor, nici un reprezen
