Devalorizarea accelerata a leului fata de euro din ultimele doua saptamani a reamintit oamenilor crizele valutare din 1997 si 1999, cand leul a pierdut brusc o treime sau chiar mai mult din valoare.
Dintr-o data, media au vorbit de un val de scumpiri, de cumparari de valuta de la casele de schimb. Sigur ca daca euro mai creste pana la 4,2-4,3 lei, inflatia se va majora.
Dar cea mai mare deosebire fata de precedentele crize valutare care au avut loc in Romania este ca 3 milioane de romani muncesc deja pe VALUT~, in strainatate. Avand in vedere ca o mare parte din salariile lor sunt folosite pentru cumparaturi in Romania, deci in lei, puterea lor de cumparare creste si nu scade cand leul scade fata de euro, invers fata de cei 5 milioane de salariati locali.
Nu a trecut mult de cand cine avea 100 $ in Romania era considerat un initiat.
Insa in mai putin de zece ani, sub socul investitiilor straine, in conditiile stabilizarii macroeconomice si instituirii (chiar si partial) a statului de drept, economia romaneasca a devenit de patru ori mai puternica.
Intr-o situatie de deficit de oferta de valuta pe piata, se pun in discutie sursele.
Sursele fundamentale de valuta ale unei economii sunt exporturile, investitiile straine si creditele de la bancile straine. In 1999, exporturile Romaniei erau de 8 miliarde de euro anual, acum sunt de 35 de miliarde de euro. Fluxul de investitii straine era de 1 mld. euro pe an, acum este de 8-10 mld. euro.
Cand se vorbeste despre conectarea unei economii cu piata mondiala, se pune in discutie ponderea comertului exterior (suma dintre exporturi si importuri) in produsul intern brut.
Dar Romania are acum o sursa de lichiditati in valuta la care ar fi visat si diriguitorii comunisti: romanii care muncesc in strainatate si trimit anual acasa 5-6 miliarde de euro, adica
70-80% din totalul invest