Semnalam cu destula intarziere cele doua volume de memorii ale lui Mihai Gramatopol intitulate Gustul eternitatii, vol. I (1940-1962), vol. II (1962-1975). Mihai Gramatopol (1937-1998), doctor in stiinte istorice, s-a ocupat de toate aspectele culturii si istoriei lumii greco-romane: numismatica, epigrafie, gliptica, sticlarie, podoabe, monede, statuete de bronz si de teracota, fildesuri, istoria artei antice, filosofie. Cele doua volume au aparut la Editura Meridiane si au fost tiparite la Brasov sub ingrijirea sotiei autorului, Viorica Gramatopol.
"Am ramas pentru restul vietii un inadaptabil in 'lumea noua' in care eram silit sa traiesc (dupa venirea comunistilor la putere - n.n.), fiind chiar neadaptabil impenitent (...) si in cele din urma resemnat, mai ales dupa 1989, cand am inteles ca nu omul sfinteste locul, cum fusesem invatat de mic, ci locul si vremurile il slutesc ori il zdrobesc pe om! " Gramatopol isi poarta cititorul prin scoala pe care a urmat-o, prin facultate, armata si prin diferitele institutii unde a lucrat ca muzeograf si cercetator stiintific, prilej de a zugravi o realitate postbelica cumplita, dar, mai ales, de a portretiza zeci de personaje din lumea intelectuala si nu numai, profesori universitari, istorici, critici literari si de arta, medici, arhitecti si academicieni, foarte multi aflati in posturi cheie, pe foarte multi, cum o spune de mai multe ori, deranjandu-i prin cultura, activitatea sau firea sa, altora producandu-le teama ca-si vor pierde scaunul.
Doldora de informatii "de culise", cartea pare scrisa cu rautate, nume publice de ieri si de azi au un chip diametral opus celor cu care au intrat in memoria colectiva, foarte multi pacatuiesc prin invidii, avaritie, incultura, oportunism etc.: academicieni care isi insusesc obiecte de patrimoniu, functionari care distrug colectii pentru a-si pastra functiile cald
