Criza economica nu putea sa ne prinda intr-un moment mai prost decat cel de acum. Facem aceasta observatie presupunand, desigur, ca dupa prabusirea si inchiderea fortata a Bursei de Valori Bucuresti de ieri se poate afirma fara teama de a fi acuzati de alarmism ca Romania se afla in criza. Pentru ca acest lucru nu e deloc limpede daca e sa ne luam dupa asigurarile date in mod repetat in ultima luna de primul ministru, de presedinte, de ministrul de Finante, de guvernatorul Bancii Nationale si de armata de analisti si oficiali care se succed pe la televiziuni, potrivit carora criza financiara globala nu va afecta economia romaneasca. Dimpotriva – ne-a instruit domnul Tariceanu –, cresterea economica va continua si anul viitor la fel de viguros ca anul acesta si, de aceea, ar trebui sa ne simtim incurajati sa facem plasamente curajoase, bunaoara pe piata imobiliara americana, va amintiti?

Ar fi de aceea o dovada de sanatate mintala sa acceptam cat mai repede ca ne aflam in criza. Daca prabusirea de ieri

s-a datorat panicii, iar vanzarile de titluri s-au facut in temeiul unor informatii solide sau al unor zvonuri neintemeiate, urmeaza sa vedem in zilele urmatoare. Mai important este insa semnalul de neincredere pe care l-au dat investitorii in momentul in care au inceput sa vanda la gramada toate categoriile de titluri, pentru ca asta inseamna ca nu mai exista nici macar o companie in economia romaneasca ale carei actiuni sa fie considerate o investitie sigura. Daca ingrijorarile – justificate sau nu – privind soliditatea bancilor sunt, oarecum, de inteles in context international, lipsa de incredere in soliditatea de ansamblu a economiei romanesti semnaleaza ca problemele structurale sunt pe cale sa iasa la suprafata. Guvernul ar trebui, prin urmare, sa abandoneze cat mai repede pretentia ca totul este in regula si sa-si asume perspectiva pesimist