Florin Vidamski e directorul general al teatrului de limbă română din Sfîntu Gheorghe, iniţiatorul TAMper2 şi un actor apreciat. Generatorul unei idei unice, pînă acum, în mediul teatral românesc vorbeşte despre ce înseamnă aceste întîlniri pentru comunitatea acestui oraş din Secuime. Cu riscul să simţi că te repeţi, spune-ne, te rog, care a fost geneza acestei idei, de a aduce împreună într-un festival-confruntare un regizor român şi unul maghiar. Care e balanţa între miza estetică şi cea comunitară în contextul de la Sfîntu Gheorghe? Trebuie făcută o rectificare, e vorba de o întîlnire teatrală, şi nu de un festival. Anul trecut, Teatrul „Andrei Mureşanu“ din Sfîntu Gheorghe, a lansat proiectul cultural numit Întîlnirea Teatrală TAMper2, din două motive foarte simple, dar extrem de importante pentru noua direcţie pe care încerc să o propun în timpul mandatului meu managerial: trebuia continuată tradiţia festivalieră a acestui oraş, trebuia găsit un concept teatral care să scoată în relief contextul cultural al acestui spaţiu şi să răspundă nevoilor culturale ale comunităţii. Se ştie că ne aflăm într-o situaţie interesantă şi, cred, unică în România. Adică: Teatrul „Andrei Mureşanu“ funcţionează într-un spaţiu cultural bilingv, în care comunitatea se află în faţa unui paradox – majoritarii români sînt minoritari şi minoritarii maghiari sînt majoritari. Unde, dacă nu la Sfîntu Gheorghe, se pot întîlni/confrunta un regizor român şi unul maghiar? A pune faţă în faţă doi creatori de teatru remarcabili, unul din România şi celălalt din Ungaria, presupune deschiderea unui spaţiu de întîlnire, în care discursurile artistice, diferite şi valoroase, ale acestora constituie fundamentul confruntării/dialogului. Noi ne dorim, prin toate proiectele noastre, să atragem către teatru o comunitate a spectatorilor din Sfîntu Gheorghe, formată din spectatori români şi maghiari