Niciodata toamna Si toamna aceasta, asa ca toate toamnele de la facerea lumii incoace, dar ca si cele care vor urma, este deosebita. Asa cum fiecare om dintre miliardele de oameni care convietuiesc pe aceasta planeta, cu bune si cu rele, are ceva aparte, ceva de o frumusete care ii apartine numai si numai lui, si aceasta toamna a anului 2008, prin cele rele, dar mai ales prin cele bune, va ramane in amintirea contemporanilor.
Ce fel de toamna sa fi fost atunci cand Tudor Arghezi a scris versurile: «Niciodata toamna nu fu mai frumoasa / sufletului nostru daruit cu moarte...»? Sau ce toamna sa fi fost atunci cand am scris versurile: «Octombrie doboara din cer o zi de vara»? Sau cand un alt poet, din pacate plecat mult prea timpuriu dintre noi, Ovidiu Hotinceanu, dadea unei carti ale sale titlul: «O zi de toamna anonima» si numai anonima nu era acea zi? Ce fel de toamne sa fi fost si toamnele trecute de curand sau cele de mai demult trecute?
O toamna ca toate celelalte si totusi parca nu, pentru ca acest anotimp mirific e mangaiat de mana lui Dumnezeu sa se implineasca si sa se coaca, rand pe rand, merele, perele, prunele si gutuile amarui, dar si bobitele de strugure sa lacrimeze cu lacrima racoroasa de inger care sa ne ostoiasca peste an si sa ne aline.
Toamna, mai ales, este anotimpul cand fiecare satuc, mai mic sau mai mare, fiecare comuna isi serbeaza, de Ziua recoltei, fiii satului. Asa s-a intamplat si in 5 octombrie a.c. cand la Helesteni, s-a sarbatorit cu entuziasm si suficiente emotii, dar si voie buna, ziua fiilor satului. Cu mic cu mare s-au adunat la caminul cultural dandu-si mana intr-un adevarat arc peste timp si, tampla langa tampla, au simtit bucuria unor recolte bogate, dar si implinirea muncii lor. A fost o zi de toamna, dar nu anonima, o zi de toamna in care s-au depanat amintiri si s-au deschis dialoguri pent
