Presei mari din SUA nu îi place Sarah Palin. De fapt, asta e puţin spus. Ziariştii din New York şi Los Angeles nu o suportă pe Palin. Pentru că strică nişte clişee. Pentru ei, republicanii sînt de două feluri: fie nişte tipi bogaţi, corupţi, sexişti şi rasişti, fie nişte ţărănoi sexişti, rasişti, religioşi, îndobitociţi de bere şi vînătoare. Şi albi, bineînţeles. Femeile republicanilor sînt nişte creaturi fără sare şi piper, emanînd sexualitate cam cît o coadă de mătură şi inteligenţă cam cît mătura întreagă. Spre deosebire de republicani, democraţii sînt nişte oameni cu suflet, care luptă să scape lumea de sărăcie şi războaie, îşi încurajează femeile să facă politică, nu sînt sexişti şi rasişti pentru că atunci nu ar mai fi democraţi. Aţi înţeles ideea. E o chestiune de principii. Ziariştii din New York şi Los Angeles sînt tipi luminaţi, profund atraşi de cultură, de subtilitatea Europei comparată cu virilitatea brutală a Americii rurale, oripilaţi de religiozitatea ţărănoilor care nu trăiesc din ajutoare sociale şi vor impozite mici. Pentru ei, Sarah Palin e un coşmar. E frumoasă şi feminină. Pe lîngă că e frumoasă, crede în Dumnezeu şi posedă armă de foc (în acest punct, cititorul care crede că trebuie să fii prost ca să crezi în Dumnezeu trebuie să ridice ochii şi să dea din cap în semn de dezgust superior). Pe lîngă că e religioasă şi vînează, are cinci copii (aici, cititorul care crede că numai proştii fac mulţi copii trebuie să se strîmbe cu oroare). Pe lîngă că are cinci copii, se opune căsătoriei între homosexuali (în acest punct, cititorul care crede că numai bigoţii se opun căsătoriei între homosexuali trebuie să afle că şi Obama se opune şi trebuie să realizeze că e îngrijorător de prost informat).
O persoană înţeleaptă m-a sfătuit odată că trebuie să evit să-mi transform idiosincraziile în principii. Cînd citesc presa americană despre Palin, m
