Spaima în faţa unei invazii a instalatorilor polonezi sau de alte naţii, în statele vestice ale Europei, s-a potolit. Potrivit Eurostat, la 1 ianuarie 2006 (ultimele date disponibile), numai 2% dintre europeni, circa opt milioane de cetăţeni, locuiau într-un alt stat membru decît cel în care s-au născut. În schimb, numărul cetăţenilor din afara Uniunii care locuiau pe teritoriul acesteia se ridica la 18,5 milioane de persoane, deci aproape 4% din populaţia totală. Pe lîngă aceştia, autorităţile europene estimează că mai trăiesc în Uniune, în acest moment, între 4,5 şi 8 milioane de imigranţi ilegali, iar numărul acestora se află în continuă creştere. În fiecare an, presupun specialiştii, între 350.000 şi 500.000 de noi imigranţi ilegali intră în UE. Aceştia sînt atraşi mai ales de posibilitatea de a găsi de lucru la negru, în special în domenii cum sînt construcţiile, agricultura, serviciile de curăţenie, alimentaţie publică.

Criza demografică din Europa a determinat o penurie a forţei de muncă, dureroasă pentru mediul economic, ceea ce face ca muncitorii ilegali să fie primiţi cu braţele deschise, de multe întreprinderi.

Sau, pe limba birocraţilor europeni, "angajarea resortisanţilor din state terţe în situaţie de şedere ilegală este rezultatul unei convergenţe între oferta pe care o reprezintă imigranţii ilegali în căutarea unei vieţi mai bune şi cererea angajatorilor gata să profite de aceştia din urmă pentru a efectua munci care, în general, necesită un nivel redus de calificare şi sînt slab remunerate".

În faţa acestui fenomen, Comisia Europeană a prezentat în mai 2007 o propunere de directivă care prevede "sancţiuni împotriva angajatorilor resortisanţilor din ţări terţe în şedere ilegală". Propunerea, care a ajuns în această vară în dezbaterea comisiei LIBE a Parlamentului European, este una dură: sancţiunile merg de la o simplă amendă pî