Dacă titlul de mai sus vă duce cu gîndul la oarece underground, e bine. Dacă vă sugerează germinaţiile din adînc, tot bine e. Dacă vă oferă alternativa dinamică la melancolia trezită „pe ruinuri“ bătrînului poet, încă sîntem în inventarul energiilor pozitive. La Tîrgovişte, de la intrarea în UE, teatral vorbind, „subruinurile“ au şi un sens propriu, palpabil/vizitabil: Teatrul Municipal pentru Copii şi Tineret „Mihai Popescu“. Altfel zis, din ianuarie 2007 s-a instituţionalizat, sub egida Consiliului Local, reluîndu-şi activitatea şi schimbîndu-i-se numele, mai vechiul Teatru pentru Copii „Neghiniţă“, companie aproape personală a regizorului Dan Ţopa, specialist real în povestit copiilor, în spectacole stradale şi altele asemenea, de vreo 34 de ani încoace. Locaţia obţinută este ea însăşi de excepţie: o clădire de patrimoniu salvată de la ruină, al cărei beci a fost complet revitalizat, servind exemplar scopului propus, cu cele aproximativ 50 de locuri ale sale. În orice caz, geografia clădirii freamătă, iar Dan Ţopa a priceput-o limpede, ca dovadă stînd, în cei nici doi ani de la înfiinţarea companiei teatrale, cele 13 proiecte (premiere, spectacole-lectură, Festivalul Păpuşilor Vii, Festivalul Folk) care deja au adus circa 6.000 de spectatori. Evident, publicul ţintă este de două feluri. Pe „lumină“, subsolul, care pesemne colecţionează de multe veacuri basme ori cine mai ştie ce intrigi, este al copiilor. Cu puţin timp în urmă, Gabriel Apostol (iniţial şi el actor al vechiului „Neghiniţă“, de-ai casei aşadar, chiar dacă acum crescător de păpuşari la UNATC) a imaginat aici un Gulliver în Ţara Liliput. De altfel, Apostol e doar unul dintre regizorii obişnuiţi ai noului teatru, alături de directorul companiei, de Oana Leahu, Gheorghe Balint ş.a. Dincolo de performanţa tehnică rară a mînuirii păpuşilor cu fire lungi, e de remarcat frumuseţea spaţiului propus de