De la inventarea roabei, nu există idee mai utilă omenirii decît rugăciunea asta. Bate asigurarea şi o trimite la colţ, ruşinată, prudentă. Să ne ferească cineva, preferabil de sus (că aici, jos, toată lumea e ocupată): asta ar trebui să scriem pe airbag-ul maşinii, să ne trezim cu textul în faţă, imediat după accident.
Oamenii trufaşi pleacă la drum fără grijă: Titanicul a spart o şampanie şi-a băgat a doua direct de la cheu. Apollo 13 a scris pe rachetă cu carioca "a noastră e cea mai mare din lume" şi s-a întors şontîc-şontîc, fără pietre de pe Lună. Zeci de expediţii au dispărut fără urme, doar pentru că, la plecare, responsabilul cu organizarea a uitat să zică vorba asta. Să ne ferească!
Bine, înţeleg să încerci o rugăciune de inundaţii, accept să ne ferească de cutremur, chiar pot înţelege că trei vorbe sînt mai ieftine decît prima de asigurare de furt. Însă, din păcate, aşa cum ne şi transmite prin trimisul lui pe Pămînt (e unul din secta Vidrenilor), Dumnezeu e chemat să rezolve probleme faţă de care chiar n-are nici o vină. Faci o tîmpenie şi-l rogi să te ferească de ea. Acum, pe bune, cine te-a pus? Păcat ca Toma Caragiu s-a dus de mult. Pentru că scheciul lui cu "Dracuâ m-a pus!" e perfect aplicabil situaţiei actuale în care Guvernul s-a apucat să mărească nu salariile, ci aşteptările unor oameni care nu mai simţiseră de mult umilinţa. Vă dăm, ba nu vă dăm, ne scuzaţi că v-am deranjat: e exact discursul impotentului care şi-a uitat Viagra acasă chiar în ziua în care şi-a forţat secretara să iasă cu el la munte în team building. Să te ferească Dumnezeu! Dar oare chiar mai poate să facă ceva?
Între românii care stau cu ochii pe geam, în aşteptarea poştaşului care nu mai aduce pensia (trebuie să-ţi faci card, mamaie!) şi cei care stau cu nasul în calculator, să vadă cum merge bursa, cursul lui "Să te ferească!" rămîne la un nivel neaş
