Criza financiară din Statele Unite şi cea precaută din Europa au ajuns şi la noi sub forma unui vârtej emoţional. Pe fondul contestaţiilor guvernamentale la Curtea Constituţională în legătură cu grupele 1 şi 2 de pensionari, plus atacarea, la aceeaşi curte, a legii care permite majorarea cu 50% a salariilor profesorilor, noi ne trăim propria criză mică.
Criza financiară din Statele Unite şi cea precaută din Europa au ajuns şi la noi sub forma unui vârtej emoţional. Pe fondul contestaţiilor guvernamentale la Curtea Constituţională în legătură cu grupele 1 şi 2 de pensionari, plus atacarea, la aceeaşi curte, a legii care permite majorarea cu 50% a salariilor profesorilor, noi ne trăim propria criză mică. Cea mare nu a ajuns la noi, pentru că nu a reuşit să prindă avionul, să treacă oceanul sau măcar câteva graniţe mai importante. Când va fi să ajungă şi aceea, adevarata criză, vom vedea câţi vom fi fost scăpaţi curaţi, uscaţi, din propriul hop naţional. Şi, cum suntem originali în tot şi în toate, şi acum ne-am pus amprenta. Cursul în România nu a fluctual până la 4 lei din cauza căderii unor bănci de investiţii din Statele Unite şi nici pentru că băncile străine din România au avut nevoie de lichidităţi pentru a le transfera în ţările de origine, ci pentru că s-a dat semnalul de instabilitate şi haos bugetar. S-a creat sentimentul că nimic din ceea ce părea stabilit, sigur, bătut în cuiele bugetare nu mai este aşa.
După pensionari, pentru care s-au acordat creşteri cu inima strânsă şi cu scrâşnetul preşedintelui că sistemul public de pensii va intra în faliment, a venit rândul Parlamentului să se transforme în ordonator principal de credite, votând o lege fără acoperire în posibilităţile bugetare actuale, dar care e dorită şi aşteptată de cadrele didactice de multă vreme. Absolut firesc, văzând disponibilit