Episodul 8 (fragmente)
12. Matei e genial! Filmasem toata ziua si ma odihneam intr-una dintre seri in holul hotelului si-l vad cum vine cu un blocnotes cu foi albe, nu mai mare decat un caiet obisnuit, se asaza langa mine si incepe sa deseneze, foaie dupa foaie, cu un creion cu varf negru si bont. Pe fiecare pagina rasare cate o femeie fara figura, calcand pe un podium de prezentare. Rochii in cele mai diverse croieli, bluze, fuste, esarfe, palariute, jeansi defileaza in fata ochilor mei. Nu intelegeam.
- Asta ar trebui sa fie, zice. Ceva extrem de simplu, fara spectacol, fara regie, doar un podium, poate nici de el nu e nevoie, si cateva fete frumoase care sa vina spre camera fixa, imbracate de fiecare data altfel. Stii ceva? Nici macar n-am nevoie de fete frumoase, ci de unele obisnuite, de parca ar veni de pe strada, sa socheze. Cadre scurte. Totul zece, douazeci de secunde. Si cand incepi sa te intrebi ce-i asta, ecranul e inundat de numele firmei. Intreaba-i daca le place.
Pe cine sa intreb? Femeia cu fabricuta n-are habar de nimic, daca eu ii spun ca e bine, e incantata, merge pe mana mea. Iar mie mi se pare grozav. Smulg paginile din caiet si le var in geanta.
- Esti un scump, ii spun lui Matei.
- N-o sa coste nimic, precizeaza el. Doar sa-mi gaseasca fetele care sa defileze.
- Nicio problema!
Am mai scapat de-o treaba. Uite ca pe lume se mai si rezolva lucruri!
La Ramnicu Valcea fac echipa cu Yvona si operatorul cu care plecase. Ne impartim treaba, sa mearga mai repede, dar tot nu sfarsim intr-o zi, mai ales ca era duminica. Trebuia sa alergam la primar, la politie, sa filmam intr-un sat din apropiere, nicaieri nu le-a pasat ca-i anuntasem din vreme ziua si ora la care soseam, urgente ii chemasera chipurile colo sau dincolo, dar am stat pe capul lor pana s-au lasat filmati, unora trebuie sa le faci binele cu forta.
