Mâine, naţionala de fotbal a României o să dispute meciul hotărâtor, cel puţin în opinia mea, în privinţa accederii la Campionatul Mondial din Africa de Sud. Deşi perspectivele unei noi campanii de calificare încheiate cu succes se prezintă destul de sumbru după primele două dispute, nu ne rămâne decât speranţa că norocul „jucătorului la cazino“ Piţurcă o să se răsfrângă asupra sa şi când vine vorba de disputa cu francezii.

Codaşe la Euro 2008 la multe capitole, atât România, cât şi Franţa merg ca la tăiere în acest meci, orice pas greşit aşteptând să fie speculat de toţi opozanţii celor doi selecţioneri, pentru că „războiul“ româno-francez din sâmbăta aceasta îi are în prim-plan pe cei doi bravi conducători ai oştilor din teren.

Dacă la ei Domenech a demonstrat, nu de puţine ori, că nu are nici o treabă cu fotbalul, tactica şi selecţia fiind de multe ori hotărâte de horoscop şi de alte predicţii astrale, nici selecţionerul nostru nu este mai breaz. Şi asta pentru că fotbalul este mai mult decât un joc de noroc, pentru că Florentin Petre nu o să fie niciodată asul din mânecă şi, mai simplu, pentru că fotbalul nu poate fi păcălit nici chiar de experţi în trişat.

Situaţia stă însă mai rău la noi decât la „cocoşi“ deoarece, dacă la ei Domenech poate să fie doborât de pe piedestal la un moment dat, Piţurcă, în schimb, se crede antrenorul naţionalei pe veci, iar Sandu şi compania îi cântă în strună. Probabil şi în cazul ratării calificării, Piţi o să declare, în stilul său zeflemitor, că s-au ratat calificări şi înainte de el şi că nu înţelege de ce se face atâta caz.

Despre selecţia propriu-zisă ne bucurăm pentru cei trei jucători de la Universitatea, dar ne şi minunăm pentru apariţiile lui Petre, Tamaş sau Niculae, când alţii erau mai merituoşi (Prepeliţă, Trică, Mara). De data aceasta, „jucătorul de pocher“ a mutat la cacealma şi a adus jucători noi