Ultima reabilitare a celui mai înalt drum alpin din România a fost făcută de nemţi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. De mai bine de 60 de ani, pavajul şi podurile drumului se degradează continuu. Numai un sfert din şoseaua care străbate munţii Parâng e asfaltată. Ca să ajungă la cetăţile dacice din zona Orăştie, ostaşii lui Traian au construit Transalpina în anul 101 e.n. Aşa a început povestea unei căi de legătură între două zone ale României, un periplu ce-ţi taie răsuflarea prin frumuseţea şi puritatea peisajelor.
Pe unele porţiuni Transalpina este un adevărat test de anduranţă pentru maşini şi un test de rezistenţă şi îndemânare pentru şoferii care se încumetă să treacă printre bolovani ascuţiţi sau să ţină linia dreaptă pe marginea prăpăstiilor. Traseul este mai uşor de străbătut cu bicicleta sau cu motocicleta.
DN 67C este cel mai înalt drum alpin din ţara noastră, cunoscut de unii şi sub denumirea de „Calea Regelui”, pentru că a fost reconstruit în perioada interbelică de Regele Carol al II-lea. După reconstrucţia din anul 1933, a mai avut loc o reabilitare a drumului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când nemţii aveau nevoie de această cale de acces din motive militare. Din păcate, de atunci nimeni nu a mai pus vreo piatră în pavajul acestei căi de acces.
De nota 10
„Botezată DN 67C, această şosea face legătura între Novaci şi Sebeş. Este un traseu foarte puţin cunoscut, care pe alocuri urcă la peste 2.000 de metri – Pasul Urdele (2.141 metri), însă este extrem de frumos şi sălbatic.
Dacă Transfăgărăşanul este, după părerea mea, de nota 9, Transalpina merită cu siguranţă un mare 10 pentru peisaje, aventură şi mister. Şoseaua a fost construită şi pietruită de nemţi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, din raţiuni militare, însă a fost foarte puţin folosită. De
