Nu ştiu dacă a trecut anul de când ne-am delectat cu albumul documentar „Lucrări publice din vremea lui Carol I“ de Nicolae Şt. Noica, apărut la Editura Cadmos după cele trei volume cu „Bucureştii în imagini în vremea lui Carol I“ (texte de Emanuel Bădescu, ediţie de Stelian Ţurlea) care au primit premiul special al Uniunii Scriitorilor. Sursa: Sorin Antonescu

Iată-l acum pe acelaşi Nicolae Şt. Noica omagiind, tot la Cadmos, suta de ani de la înălţarea Palatului Camerei Deputaţilor pe Dealul Mitropoliei (1908), într-un album elegant şi util („Palatul Patriarhiei. Personalităţi şi semnificaţii din istoria construcţiei sale“, ediţie îngrijită de Stelian Ţurlea) în colaborare cu Peter Derer şi Cristina Ţurlea. Prefaţa îi aparţine Preafericitului Daniel, Patriarhul României, care notează cu tâlc: „Desigur, nu trebuie uitat nici faptul că edificiul preşedinţiei României, Palatul Cotroceni, se află situat tot în incinta unei foste mănăstiri, ctitorită de acelaşi domnitor Şerban Cantacuzino, care a ctitorit şi mănăstirea din Dealul Mitropoliei, iar clădirea Universităţii din Bucureşti şi a Cercului Militar Central se află şi ele pe locul unor foste mănăstiri“.

Istoria clădirii coboară în ianuarie 1890, când G.Gr. Cantacuzino, preşedintele Camerei Deputaţilor, îi prezenta ministrului de interne intenţia construirii unui palat special pentru aceasta. După inerentele tribulaţii, lucrările se vor desfăşura între 1906-1908, 1911-1913 şi 1914-1916, cu meandre realmente captivante. Eroii se numesc Dimitrie Maimarolu (1859-1926, care a proiectat şi realizat clădirea Cercului Militar, fiind şi autorul proiectelor pentru Bisericile Armenească, Silvestru, Sf. Haralambie din Turnu-Măgurele ş.a.), inginerul Robert Effingham Grant (primul antreprenor, directorul general al Societăţii Române de Construcţii şi Lucrări Publice, sub conducerea căruia se ridicaseră Pal