Revenirea Jurnalului Naţional cu încă o Ediţie de Colecţie Tudor Gheorghe cu CD este impusă de două aspecte. Cel mai important este "presiunea" publicului.
Revenirea Jurnalului Naţional cu încă o Ediţie de Colecţie Tudor Gheorghe cu CD este impusă de două aspecte. Cel mai important este "presiunea" publicului.
Ca în cazul marilor artişti care reuşesc să intre în rezonanţă cu spiritul naţional, în tot ce are acesta mai profund şi mai frumos, Tudor Gheorghe a devenit un "brand" (deşi, parcă e mai potrivit "simbol") al muzicii româneşti. Artistul are un succes constant şi aproape unanim, fără să facă nici un compromis. De aceea am făcut o selecţie de 20 de "restituiri" muzicale de pe cele două albume ale sale, "Petrecerea cu taraf" I şi II. Al doilea aspect – şi, implicit, al doilea motiv al demersului nostru – este revenirea pe scenă a lui Tudor Gheorghe ca actor. Revenire este un fel de a spune, pentru că maestrul ne-a atras atenţia că el n-a fost niciodată altceva decât un actor: "N-am ieşit niciodată din teatru. Spectacolele mele muzicale nu au fost abordate de mine ca un cântăreţ, ci ca un actor. Iar actoria este mai mult decât o meserie, este o misiune".
Brand naţional"Omul din La Mancha" se numeşte piesa în care Tudor Gheorghe deţine rolul titular şi este un musical al lui Dale Wasserman, devenit celebru mai ales după ecranizarea făcută de Arthur Hiller (cu Peter O’Toole şi Sophia Loren în rolurile principale). Dar, oricât şi orice ar zice Olteanul, Don Quijote nu e un rol oarecare. Este, poate, maximum de împlinire artistică pe care-l poate obţine un artist care se identifică profesional şi existenţial cu emblematicul personaj. Pentru că Tudor Gheorghe are aproape toate datele "cavalerului rătăcitor" Don Quijote. S-a bătut toată viaţa cu "morile de vânt" – ale sistemului comunist mai întâi, apoi c
