Waxman nu este interesat de motivele care i-au adus banca lui Fuld in faliment, ci de cum a reusit prese-dintele Lehmann Brothers sa faca aproape 300 de milioane de dolari din anul 2000 incoace, scrie International Herald Tribune.
"Este dificil de inteles pentru o multime de oameni. Am o singura intrebare: este drept ce s-a intamplat?", a spus Waxman.
Aceasta intrebare a fost mult timp adresata Wall Street-ului, faimos pentru bonusurile de 7- 8 cifre, insa putine lucruri s-au schimbat de-a lungul anilor. Acum, odata cu redefinirea rapida a industriei financiare din ultima luna, cerintele de a tine in frau valoarea salariilor executivilor din SUA ar putea deveni mai exigente ca niciodata - si de aceasta data ar putea veni nu numai din partea Washington-ului, ci si din partea unui Wall Street mai auster.
Cultura formata in jurul tuturor bonusurilor de pe Wall Street a fost mereu enigmatica. Angajatii de pe Wall Street sunt predispusi unui risc inalt, de a fi platiti in functie de performanta bancilor. Salariile de baza pentru directorii generali nu depasesc adesea mai mult de 200.000 de dolari, dar bonusurile ajung la sume impresionante.
In perioada sa de glorie din 2006, angajatii Goldman Sachs au fost recompensati cu 16,5 mld. dolari, adica fiecare a primit in medie 632.418 de dolari.
Desigur, si contrariul poate fi adevarat: cand profiturile merg in jos - sau sunt inexistente - totodata si bonusurile sunt predispuse sa scada. Exista o neintelegere insolita intre bancile de investitii si actionarii lor, deoarece majoritatea firmelor vor cheltui de la 40% pana la 50% din veniturile lor pentru salarii si bonusuri, aceasta fiind poate chiar singura industrie din lume cu o proportie atat de mare.
Fara niciun interes provenit din partea Wall Street-ului, bonusurile pentru 2008 ar putea scadea cu 50% fata de anul anterior, ajungand la niv
