Punctul terminus al caii ferate transsiberiene, orasul-port Vladivostok, nu a fost chiar o gazda buna pentru turisti in perioada sovietica. In conditiile pozitiei sale strategice - langa granita Rusiei cu China si Coreea de Nord - Vladivostok a fost un "punct fierbinte" pe vremea razboiului rece si era un fel de "zona non grata" pentru toata lumea, inclusiv pentru rusi, mai ales pentru ca acolo se afla Flota Pacifica Rusa.
Insa porturile sale s-au deschis in ultimii ani si nu doar pentru a facilita caile de comert dintre Asia si restul continentelor, ci si pentru a primi vizitatorii curiosi sa vada un oras pitoresc cu vile ascunse dupa dealuri umbrite de paduri vechi de sute de ani, vai verzi prin care trec ape reci si repezi si nopti albe extravagante petrecute in cluburile care s-au dezvoltat odata cu industriile care au inflorit atat de mult in ultima perioada.
Chiar si astazi, Vladivostok se afla intr-o extrema a Rusiei prea putin vizitata de turisti. Daca mai punem la socoteala si faptul ca orasul a fost inchis pentru atatia ani, obtinem un teritoriu misterios prin frumusetea sa nepatata de straini.
Cel mai bine ii puteti surprinde farmecul daca veniti dintr-un voiaj pe transsiberian. Dar, la fel de bine puteti merge la Vladivostok pe mare, iar localnicii vor fi bucurosi sa va primeasca, asa cum o fac cu fiecare vapor care le intra in port. Dupa ce portile orasului s-au deschis, majoritatea celor care vizitau Vladivostok erau chinezi, coreeni sau japonezi veniti sa profite de cele peste douazeci de cazinouri care se afla aici.
Dar nu toti turistii vin pentru jocurile de noroc. Istoria locului este cel putin fascinanta. Fondat in 1860 ca baza navala, orasul a inceput sa se dezvolte abia dupa ce transsiberianul a ajuns aici, in 1891. In perioada sovietica, mai ales pentru ca era o baza navala de inalta securitate, a intrat intr-un fel de "
