- Editorial - nr. 188 / 10 Octombrie, 2008 Invitat sa particip la o intalnire a tinerilor social-democrati mureseni, rugat sa le adresez cateva cuvinte, luat oarecum prin surprindere, ma gandeam, poate marcat de o prejudecata, ce sa le spun. Intre mine si tineretea lor, distanta anilor este mare! Venim, de fapt, din timpuri diferite si din doua scoli tot diferite: subsemnatul din cea imediat urmatoare celui de-Al Doilea Razboi Mondial, deci, dintr-un secol trecut, iar tinerii, majoritatea lor, din cea postdecembrista, marcata de experimente neintrerupte, uneori chiar de esecuri. Aflandu-ma intre Scylla si Charybda existentei vremurilor care nu sunt sub om, ci invers, bietul om sub ele, m-am gandit sa le adresez cateva cuvinte, nu fara o oarecare ezitare, despre patrie, datorie si implicare. Incercam sa testez, de fapt, un sentiment al noii generatii, cu riscul asumat de a suferi un esec. Si n-a fost sa fie asa! Inteligenti, scoliti, guvernati de un bun-simt tutelar, tot mai rar intalnit in zilele noastre, tinerii s-au dovedit foarte receptivi, dornici sa aiba, in lumea zbuciumata, agitata, de azi, repere clare in viata, modele de reusita. Azi, cand, iata, se pierde o traditie romaneasca, se irosesc cinstea, demnitatea si comoara mostenirii etnice (protectoare a fiintei noastre romanesti), cand slabeste forta noastra de lupta _ cum glasuia candva un Apel al ASTREI -, m-am gandit sa le vorbesc, cum ceva mai sus aminteam, despre implicare, despre patrie si datorie. Se luase lumina si, in acea intunecime a salii, aveam impresia, vorbindu-le, ca nu mai respira nimeni, pornind, in sfaturile mele pe intuneric, de la o pilda din cartea aceea plina de invataminte, a preacucernicului parinte protopop Gheorghe Nicolae Sincan. Se spune ca "un mosneag din Tara Persilor se trudea odata sa planteze un nuc tanar pe mosia sa. Trecand pe acolo vestitul imparat Kosroes, ii zise ca f