Acum 62 de ani, un regizor se gandea sa transforme un mic orasel francez, a carui glorie apusese de sute de ani, dupa ce se mutasera de aici ultimii papi, in scena primului festival de teatru din Franta. Numele lui era Jean Vilar si, pana in 1963, festivalul a ramas expresia vointei lui de a "reinnoi teatrul si formele de arta colectiva, oferindu-le un spatiu mai deschis, si de a da o gura de aer proaspat teatrului care se sufoca in camere de asteptare, in saloane, reimpacand arhitectura cu poezia dramatica".

Un pic de istorie

In ciuda deschiderii pe care o manifestase dintotdeauna fata de tanara generatie, anul 1968 l-a transformat pe Vilar intr-una dintre tintele culturale ale nevoii de schimbare a tinerilor revolutionari. Inlocuit la conducerea Festivalului - care crescuse si se diversificase constant, ingloband alte arte, precum dansul, filmul si muzica -, Vilar se va resimti inclusiv fizic si va disparea in 1971 in urma unui atac de cord. In anii '70, la Avignon se vor lansa majoritatea numelor care vor marca teatrul secolului XX - Robert Wilson, Peter Brook, Ariane Mnouchkine, Antoine Vitez, Otomar Krejca etc. Tot atunci se pun bazele sectiunii Off, azi devenita cea mai mare piata de teatru din lume, la inceput alcatuita din spectacole prezentate de trupe locale, mai apoi de trupe din toata lumea. Dar deschiderea majora a festivalului se petrece in 1980 cand acesta devine o structura independenta, finantata direct de stat, ceea ce ofera un confort financiar organizatorilor, acestia concentrandu-se asupra dezvoltarii evenimentului. Istoria moderna a acestuia se leaga extensiv de persoana lui Bernard Faivre d'Arcier, care a condus Festivalul intre 1980 si 1985, perioada in care a obtinut independenta financiara a acestuia, iar apoi din 1993 pana in 2003 - anii cei mai bogati ai evenimentului. In aceasta perioada s-au lansat la Avignon noi ge