Desemnarea Sarei Palin ca partenera de campanie a lui John McCain a lovit Statele Unite cu forta unei furtuni electrice. Pentru legiunile de suporteri din flancul drept, care isi agita frenetic rujurile la aparitia ei, Palin este o gospodina cu frica lui Dumnezeu, bine ancorata in realitate, iar vanatoarea de reni, credinta evanghelica si chiar viata haotica de familie reprezinta, de fapt, dovada ca avem de-a face cu o tipica americanca get-beget.
Pentru detractorii ei de la stanga (tot mai mult insa si de la centru), la fel de fanatizati, Palin este aducatoarea unei Americi teocratice, o executoare in stil mafiot a atributiilor statului. Palin, spun ei, minte in legatura cu increngaturile atentatului din 11 septembrie 2003 si cu atacurile teroriste in Irak, il ridiculizeaza pe Barack Obama pentru faptul ca se opune torturarii prizonierilor si sfideaza citatiile la tribunal. Ce mai, un George W. Bush al Doilea, dar in balerini de marca.
Ambele grupuri reactioneaza la ceea ce vad. Suporterii la un puternic set de simboluri, detractorii la un si mai puternic set de fapte.
Este important sa intelegem atractia pe care simbolistica Sarei Palin o determina la un anumit grup de alegatoare. Trebuie sa respectam revolta si setea pe care aceasta atractie le reflecta. Subtextul atractiei este clasa sociala.
De cand exista aceasta natiune, talentul femeilor albe din clasa muncitoare a Americii a fost constant exploatat si subevaluat. E drept, influente femei albe (sau de orice origine, dar care au beneficiat de o educatie de calitate) au reusit sa strapunga proverbialul tavan de sticla – ele sunt femeile de tip Hillary Clinton, Madelaine Albright si Condoleezza Rice. Dar in timp ce miscarile feministe le-au asezat pe un piedestal, femeile din muncitorimea alba le-au urmarit ascensiunea cu resentimente deloc de neinteles.
Mult mai influe
