Laurent Attal, ataşat cultural al Institutului Francez, îl admiră pe Bănel şi susţine că fotbalul din ţara lui e în criză.
Monsieur Laurent Attal are 37 de ani, este căsătorit cu o româncă şi vorbeşte fluent româneşte. Lucrează de 4 ani pentru Institutul Cultural Francez de la Bucureşti, sub titulatura de "Attache de cooperation pour le francais". S-a născut la Paris, a absolvit Şcoala Normală Superioară, fiind posesorul unei diplome de profesor de limba rusă. Citeşte zilnic Gazeta Sporturilor, a contactat o formă de dependenţă pentru talk-show-urile fotbalistice şi nu-i scapă nici un meci important. Cînd Steaua dispută acasă partidele din Champions League, merge negreşit pe stadion. Ţine cu Paris Saint-Germain, are o barbă de căpitan de vas şi o plăcere ascunsă să discute despre fotbal.
- Domnule Attal, pasiunea dumneavoastră pentru fotbal nu este privită de colegii de la Institut ca o excentricitate?
- Sînt tolerat, e chiar amuzant pentru ei. În paralel cu munca mea, care presupune să dezvolt programe pentru promovarea culturii şi limbii franceze în România, îmi satisfac şi pasiunea de microbist.
- Încă o dată România-Franţa, după întîlnirea de la Euro, acum în grupa de calificare la Mondialul din 2010.
- Un meci cu o încărcătură specială. Sînt legat puternic de România, iar aceste partide au semnificaţie particulară. Nu numai pentru mine, ci pentru toţi francezii care lucrează aici. E un motiv de bucurie, o altfel de întîlnire a popoarelor noastre.
- O întrebare inevitabilă, cu cine ţineţi?
- Un răspuns inevitabil, cu Franţa.
- Unde vedeţi România-Franţa?
- Din păcate, programul nu-mi permite să merg la Constanţa, dar voi găsi un băruleţ în care să-l pot vedea alături de francezi şi de români. În schimb, va fi la Constanţa ambasadorul, monsieur Henri Paul. Nu voi rata, în schimb, vizit
