Ideea sabotarii proiectului european printr-un stat in care un rol fundamental sa ii revina bisericii si slujbasilor ei nu a intrunit adeziunea celor care
m-au interpelat, prin mesaje electronice, pe strada sau prin SMS-uri. S-a conturat din comentarii un model alternativ insa, cel putin la fel de ofertant pentru clasa noastra politica atat de adaptabila, careia oamenii de bine ai locului vor sa ii ofere si alte oportunitati de afirmare plenara.
Asadar, Romania ar putea face fata mult mai bine provocarilor viitorului, imbinandu-le atractiv cu mostenirile trecutului, prin decretarea, printr-o mare adunare constituanta, a statului roman drept Uniune Europeana a Rasaritului. Existenta statala separata a Moldovei si Tarii Romanesti pana in urma cu un secol si jumatate, apartenenta celorlalte provincii romanesti la alte state (Banat, Partiu, Transilvania si Bucovina la Imperiul Habsburgilor) justifica indestul perceperea lor, intr-o perspectiva istorica, drept mari corpuri cu existenta politica autonoma.
Drept care, tratand relaxati aceasta chestiune a sudarii lor intr-o singura statalitate, unitara si cedand – doar formal – dorintei viclene de aliniere la modele de succes in SUA si UE, anume cele federaliste, ne-am putea pastra integritatea statala speculand-o in alte jocuri politice si sub alte flamuri, impunand respect, dar ramanand noi insine.
Dublarea unei entitati preexistente, viabile, printr-una experimentata in laboratoarele destabilizarii, a fost cu succes inaugurata la noi in vremea primului an de dupa schimbarea din decembrie 1989, cand noua Romanie democrata a insutit oferta de partide democratice, izvorate dintr-o alta descendenta decat cea comunista, prin facaturi de mare arta. In cele din urma, acestea au confuzionat decisiv populatia, ducand la votul dorit din Duminica Orbului, in favoarea FSN. Felul in care acest vot a
