Mi-e si frica sa-mi imaginez ce gindeste cetateanul obisnuit despre ce se petrece acum in Romania. Apropierea alegerilor a produs o confuzie si o escalada ce scapa de sub control. "Nu mai pricep nimica, pi onoarea mea!", exclama (citez din memorie) un personaj al lui Caragiale. Eroii lui Caragiale sint, multi dintre ei, oameni obisnuiti: functionari, jurnalisti, profesori, meseriasi etc. Sint, desigur, si unii care apartin de ceea ce numim "elite": avocati, magistrati, oameni cu ambitii si responsabilitati politice. Cu totii au, cum bine se stie, o pasiune - devastatoare - comuna: politica. Stau la taclale la cafenea, citesc ziarele, comenteaza, se contrazic, avanseaza ipoteze, construiesc guverne, dau solutii, fac previziuni. Ii preocupa o intrebare cheie: "Cum stam" (e si titlul unei schite). Afla o veste proaspata, incurajatoare si conchid multumiti: "Stam bine!". Imediat vine alta veste, proasta de data asta, si ofteaza: "Stam prost!". Si tot asa, fara sa poata ajunge la niste certitudini cit de cit credibile. Mi-e si frica sa-mi imaginez ce gindeste cetateanul obisnuit despre ce se petrece acum in Romania. Apropierea alegerilor a produs o confuzie si o escalada ce scapa de sub control. Unele partide politice au adoptat o strategie dura si, pentru a da satisfactie si incredere maselor, au cerut fel de fel masuri, mariri de salarii in primul rind. Guvernul, inghesuit la perete, a cazut in capcana si a dat de inteles ca le va da curs favorabil. A urmat dezmeticirea: in ciuda cresterii economice de anul acesta, nu sint bani destui, maririle salariale ar dezechilibra bugetul, ar provoca o inflatie galopanta, ar deregla tot mecanismul social. Dupa profesori au urmat functionarii publici, care cer si ei mariri si ameninta cu greva generala. Vor urma, cu siguranta, si alte categorii. Ca salariile profesorilor, medicilor, functionarilor, etc., etc. sint mici o stie toata