SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Astăzi sunt trist. Nu credeam să mă afecteze atât moartea lui Tolstoi şi a lui Amenophis al III-lea. Stai aşa, omule, că delirezi!, veţi zice, dar Tolstoi s-a săvârşit dintre vii în urmă cu un secol, iar Amenophis al III-lea cu aproape două milenii şi jumătate.
Ce să fac, dacă aşa sunt eu?!
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Astăzi sunt trist. Nu credeam să mă afecteze atât moartea lui Tolstoi şi a lui Amenophis al III-lea. Stai aşa, omule, că delirezi!, veţi zice, dar Tolstoi s-a săvârşit dintre vii în urmă cu un secol, iar Amenophis al III-lea cu aproape două milenii şi jumătate.
Ce să fac, dacă aşa sunt eu?! Mă apucă dorul de oameni pe care nu i-am cunoscut, le simt lipsa, ca şi când m-aş fi născut şi aş fi devenit om întreg în preajma lor şi datorită lor. Şi cu râsul am o problemă. Ieri, am râs o oră şi jumătate la un film rusesc, pe care l-am văzut în urmă cu treizeci de ani. O comedie tristă, cum numai slavii mai ştiau să facă. Nu o tâmpenie americană, plină de violenţă.
Sufăr aşadar de un decalaj afectiv, dublat de unul istoric. Mulţi râd sau sunt trişti pentru lucruri întâmplate cu veacuri în urmă, dar, fiindcă nu le vorbeşte nimeni despre acest decalaj al simţămintelor, pun stările lor pe seama unor necazuri banale. Aşa e făcut omul, să simtă şi pentru cauze obscure, să nu ştie de la ce i se trage. Fie pentru că n-a învăţat ce-i trecutul în şcoală, fie că n-a avut profesori care să-l deprindă să vadă adevărul despre tot ce urmează să li se întâmple lui şi omenirii, privind stăruitor înapoi.
Sufăr uneori pentru o nenorocire petrecută într-o familie de la capătul lumii, din Alaska sau din Coreea de Sud. Am, prin urmare, şi un păgubos transfer de trăiri la distanţă.
De ce au murit toţi oamenii de seamă ai planetei şi în locul lăsat liber de ei s-au născut a
