Horia Ghibuţiu: "Dezvăluirile lui Anghel Iordănescu despre meciurile trucate din fotbalul românesc sunt, pur şi simplu, incendiare."

Din păcate, nu pot fi probate, deoarece fostul selecţioner al naţionalei de fotbal a României susţine că a ars toate dosarele conţinând notiţele în care secunzii săi scriau „blat“ în dreptul meciurilor desfăşurate în campionatul intern. Aşa că nu ne rămâne decât să-l credem pe cuvânt, fără să tăgăduim dreptul altora - bunăoară, al conducerii de atunci şi de acum a federaţiei - de a răspunde, în zeflemea, „ei, aş!“.

Oricât ar suna de nejurnalistic, omeneşte suntem ispitiţi să-l credem pe Puiu Iordănescu, antrenorul român cu cele mai bune rezultate la naţională, om cu frica lui Dumnezeu, cu onoare de militar şi, mai cu seamă, care face nişte declaraţii pe care foşti colaboratori le confirmă verde-n faţă. La fel l-am crezut şi pe 18 martie 1996, când EVZ nota cu litere de-o şchioapă „Anghel Iordănescu a anunţat că renunţă la naţională în semn de protest faţă de ce se întâmplă în fotbalul românesc“, iar Reuters consemna: „a demisionat pentru că sesizările sale privind meciurile trucate din campionatul intern au fost ignorate“.

Esenţa dezvăluirilor pe care le-am grupat sub genericul „Dosarele blaturilor“ este următoarea: aranjamentele din fotbalul românesc n-au existat doar în presă, ci şi în documente ale oficialilor FRF. Ştia Mircea Sandu de toate acestea? Ne răspunde tovarăşul său de grătare de la Snagov, Ţeţe Moraru: „Nu sunt sigur că el a citit fişele întocmite de noi, dar pe holuri, când ne întreba la ce partide am fost, îi spuneam despre blaturi“. Gabi Balint nu se sfieşte nici el să spună lucrurilor pe nume.

Fireşte, Mircea Sandu a închis ochii, în virtutea bunului obicei al celui despre care Sorin Satmari, fost ofiţer de presă al FRF, mărturisea că „i se spunea Naşu’ pentru că era st