Gheorghica

"Io, daca vrei, fac contract scris, adica io, susimnatul cutare, ma oblig sa cant cu suma de cutare, la data cutare, de la oarele cutare, pana la oarele cutare. Si ma oblig la asta fara sa lipsasc, or sa beau si sa nu mai pot veni, or sa uit, ori altecele. Facem asa si-ti viu cand zici. Da' si matale sa-mi dai banutii, cum imi promiti, ca io-s om de cuvant, nu techergheu."

Ma uit la el si stiu sigur ca asa ar fi, ca omul din fata mea s-ar tine de cuvant, daca l-as chema sa-mi cante la vreo petrecere. Stiu asta dupa cum ma priveste deschis, fara sa clipeasca, dar si din povestile fagarasenilor din satele de sub munte, de la Sercaia si Sercaita, pana la Sinca si Poiana Marului, care l-au avut cu totii la nuntile lor pe Gheorghe Fesa, zis Gheorghica lautarul, zis Ceatarasul din Sinca Noua.

Gheorghica e un om maruntel, uscat la chip si cu trupul atos, bine strans intr-o vesta incheiata la toti nasturii. E militaros oarecum in miscari, pare emotionat, are o stanjeneala pe care o invinge numai cand vorbeste despre vioara si despre cum a furat el meseria de "viorist secundas" de la fratele lui mai mare, Vasile. "El a invatat cu ureche muzicala, nu i-a aratat nimenea cum sa cante. El canta numa' cum Dumnezau dragutu' i-o suflat in ureche. Asa zicea el si asa zic si eu acuma. Asta-i un dar, papusica draga, de care nici nu-i bine sa intrebi, atata-i de mare." Da' poti sa te abtii si sa nu intrebi, cand il ai in fata pe cel mai mare lautar fagarasan? Nu poti, si mai intai intrebi timid, asa, mai pe de departe, ca si cum n-ai fi foarte interesat de ceea ce vorbesti, iar cand vezi ca si omul din fata ta are samanta de vorba, dai drumul la reportofon.

Asa am aflat ca Gheorghica Fesa a fost baiat sarac si amarat, ca tatal lui a murit cand el de-abia implinise sapte ani, si ca avea paisprezece cand i s-a stins si mama. "Tata meu a fost rum