Libertatea nu este o stare de fapt. Libertatea se invata si se cistiga zilnic, prin exercitiul ei. Orice societate civilizata, care intelege si respecta valorile democratiei si ale liberalismului, este direct interesata de continuitatea acestor idei fundamentale. In consecinta, in orice stat civilizat generatiile tinere sint invatate deopotriva sa-si celebreze propria libertate si sa respecte libertatea celorlalti. Acest rol pedagogic crucial ii revine scolii. Putem spune ca scoala romaneasca se achita onorabil de aceasta datorie? Imi e teama ca nu.
La noi libertatea se cistiga doar daca ai curajul nebun sa lupti pentru ea. Cit despre tineri, orice gest firesc intr-o lume libera se transforma in bun prilej de injuraturi si nostalgii timpe despre "cit de bine era pe vremea noastra". In alte parti ale lumii, un copil care gindeste singur si refuza sa accepte impasibil decizii ce-l privesc este vazut cu admiratie si cu speranta ca valorile umaniste vor fi duse mai departe. In Romania, acelasi copil va fi amenintat, pus la colt, "trimis in banca lui" sa invete ce inseamna supunerea si capul plecat in fata autoritatii discretionare a scolii, parintilor, societatii.
Uneori insa, chiar si in Romania, lucrurile scapa de sub controlul prietenilor tiraniei. Mai intotdeauna, tocmai tinerii refuza pumnul in gura. Constienti de pericolele care-i pindesc, acesti copii frumosi isi gasesc in insasi tineretea lor curajul de a spune "nu". La noi, primii care au avut acest curaj au murit sub gloantele teroristilor. Generatiile care au urmat au fost si ele intotdeauna sub pericolul de a muri - nu fizic, ci spiritual, sub povara grea a zidurilor de care s-au izbit. In mod tragic, ziduri ridicate de chiar parintii si profesorii lor, fosti constructori ai comunismului triumfator.
Multi tineri din generatia mea au murit spiritual si sufleteste, renuntind sa
