Anna de Noailles (nascuta Brancoveanu)
Cea mai mare poetesa de inceput de veac XX a Frantei, prima femeie decorata cu Legiunea de Onoare in grad de comandor!
S-a nascut la 15 noiembrie 1876 la Paris, tatal fiind printul Grigore Brancoveanu, iar mama, de origine greco-turca, Raluca Musurus, o cunoscuta muziciana a vremii. In salonul mamei sale a cunoscut, inca de mica, toate personalitatile epocii. Acolo veneau si discutau, intr-o atmosfera elevata, atat personalitati ale lumii artistice, cat si ale stiintei. Inca de la 13 ani, incepe sa scrie poezii despre natura, impresionata de frumusetile peisajului de la resedinta de vara a familiei, de pe malul lacului Leman.
In 1897, s-a casatorit cu Mathieu Fernand Frederic Pascal, marchiz de Noailles (1873-1942). La numai un an dupa casatorie, a scris primele poezii care s-au bucurat de un mare succes. A fost celebrata de toti marii literati ai vremii, in frunte cu Marcel Proust (1871-1922), cel mai mare fan al ei. Dupa publicarea celui de-al doilea volum, "Le Coeur innombrable" (Inima fara nume), primeste Premiul pentru Poezie al Academiei Franceze. Urmeaza alte volume de succes: "LOmbre des jours" (Umbra zilelor) - 1902, "Les Vivants et les Morts" (Viii si mortii) - 1907, Les Forces eternelles (Fortele eterne) - 1920, Poeme de lamour (Poeme de dragoste) - 1924, "LHonneur de souffrir" (Onoarea suferintei) - 1927, "Derniers Vers et Poemes denfance" (Ultimele versuri si poeme din copilarie). A practicat literatura cu pasiune, motivatia ei fiind, dupa cum spunea ea insasi: "Jai dit ce que jai vu et ce que jai senti (...) pour etre, apres la mort, parfois encore aimee", adica: "Am spus ce am vazut si am simtit (...) pentru ca sa mai pot fi iubita cateodata si dupa moarte".
In anul 1921, a fost aleasa membra a Academiei Regale Belgiene de limba si literatura franceza, dupa ce in anul 1910, candidatura e
