Recentele nationalizari, partiale sau complete, ale bancilor falimentare din Occident au generat la noi comentarii pline de surprindere sau repros in jurul faptului ca, dupa ce ne-au impus neoliberalismul, occidentalii aplica astazi la ei acasa masuri "de stanga", ba chiar de tip "socialist". (Prin partile noastre ale lumii, "stanga" ramane o vorba de hula.) S-a vazut deodata cat de mult ultimele doua decenii au dat peste cap vechile repere politice. Inainte totul parea simplu si fiecare stia unde se situeaza. "Stanga" era cu muncitorii. "Dreapta" era cu patronii. Umanismul moale al "centrului" era dispretuit. Astazi insa etichetele nu mai au puterea linistitoare de dinainte. In drumul spre UE am vazut – si la noi, si la altii – comunisti rebotezati "socialisti" si imbogatiti peste masura, dar care continua sa-si zica "de stanga". S-a vazut ca tarile scandinave sau cele din Benelux, tari "capitaliste", aplica programe sociale pe care Marx le-ar fi admirat.

In Anglia, stanga laburista a lui Tony Blair si Gordon Brown a aplicat masuri ultraliberale, privatizand pana si caile ferate, ceea ce Thatcher nu facuse inca. Invers, Franta, in timpul celor doua mandate ale conservatorului Chirac, a aplicat unele programe cat se poate de socialiste. Nici macar atitudinea fata de religie nu mai spune astazi nimic. Exista socialisti care isi afiseaza netulburati credinta religioasa, pe cand liberalii (de dreapta, nu-i asa?) sunt astazi perceputi ca, mai degraba, atei, cel putin in Parlamentul European. La mijloc, crestin-democratii pun si mai tare in incurcatura. Desi ideologic de centru-dreapta, programul lor social se apropie, mai degraba, de cel al socialistilor. In Parlamentul European, de un sfert de secol incoace, conservatorii se aliaza sistematic cu socialistii, iar nu cu liberalii. Distinctia stanga-dreapta este un vestigiu al razboiului rece.

@N_