Nu e un flutur viaţa mea, nu e-o

fîntînă

Ce-ţi iese-n cale... sau îl prinzi în

mînă,

Ştergîndu-i praful parfumat de

Dumnezeu.

Mi-e sufletul din ce în ce mai

greu,

Trist atîrnînd ca o perdea în geam,

Luîndu-mi şi lumina ce-o mai am.

De-aceea îngerii, pe toţi, îi caut,

Ademenindu-i la acordeon, la

flaut,

La muzicuţa cu buton, la clavecin,

În dimineaţa-n care mă închin,

Îngenunchind, la trupul tău divin

De alb... Nu e un flutur viaţa mea, nu e-o

fîntînă

Ce-ţi iese-n cale... sau îl prinzi în

mînă,

Ştergîndu-i praful parfumat de

Dumnezeu.

Mi-e sufletul din ce în ce mai

greu,

Trist atîrnînd ca o perdea în geam,

Luîndu-mi şi lumina ce-o mai am.

De-aceea îngerii, pe toţi, îi caut,

Ademenindu-i la acordeon, la

flaut,

La muzicuţa cu buton, la clavecin,

În dimineaţa-n care mă închin,

Îngenunchind, la trupul tău divin

De alb...