Cel de-al patrulea volum al lui Cornel Ungureanu din ciclul Despre regi, saltimbanci şi maimuţe seamănă cu orice, mai puţin cu un jurnal (fie şi sub forma de antijurnal, cum îşi autodefineşte autorul scrierea). În scurta Notă introductivă autorul ţine să precizeze în legătură cu această carte că este "... al patrulea volum dintr-o serie de jurnale (sau, mai degrabă, antijurnale) care încearcă să studieze deteriorarea Ťspaţiului intimităţiiť. Primul se desfăşura între oameni de teatru, al doilea, într-un univers al religiei, al treilea, între vedete ale scrisului. Acesta ar fi legat de felul în care Istoria de lângă noi îşi alege personajele - eroii unui timp al Imaginii. Am adăugat fragmente din cartea pe care J.J. Fitzcarraldo ne-a trimis-o în 1993 (personajul principal al acestei cărţi-jurnal este Marilyn Monroe)." Mai clar spus, prezentul volum pune în pagină gândurile şi experienţele lui Cornel Ungureanu în domeniul cinematografiei. Dacă ar fi să luăm de bună sugestia autorului privind fragmentele reproduse din cartea lui J.J. Fitzcarraldo, ar trebui să admitem că vreo două treimi din textul prezentului volum îi aparţin, situaţie în care, probabil, numele înscris pe copertă ar fi trebuit să fie al acestuia. Cum însă eu -asumându-mi integral ignoranţa în materie de regizori de filme pornografice (J.J. Fitzcarraldo este recomandat ca cel mai celebru în domeniu) - cunosc un singur Fitzcarraldo în cinematografie (cel interpretat de Klaus Kinski în filmul omonim al lui Werner Herzog), cred că autorul paginilor despre Marilyn Monroe - excelente, de altfel - este chiar Cornel Ungureanu. Nu mi-e prea clar însă de ce într-o carte care se pretinde jurnal a fost nevoie de un asemenea truc specific unui roman.

Dacă legăturile lui Cornel Ungureanu cu literatura şi teatrul (a fost vreme de câţiva ani directorul Teatrului Naţional din Timişoara) sunt bine ştiute, unii s-a