In zilele noastre se vorbeste putin sau chiar deloc despre importanta si rolul benefic pe care algele marine le detin, atat in plan nutritional, cat mai ales in plan medical, cu toate ca ele fac parte in mod obisnuit din alimentatia a sute de milioane de oameni care populeaza Extremul Orient (China, Japonia, Hawaii, Vietnam) sau zonele nordice ale globului (Irlanda, Islanda, Tarile Scandinave etc.).
Anumite varietati de alge rosii sau brune sunt apreciate in tarile respective pentru multiplele lor virtuti, si fac parte constant din meniurile oferite de numeroase restaurante, alcatuind dejunuri diverse, feluri intermediare de dulciuri servite intre branzeturi si fructe, ciorbe ori preparate cu savoare de fructe. Din punct de vedere al compozitiei chimice, algele marine contin din abundenta minerale si oligoelemente (iod, magneziu, potasiu, calciu, fier, mangan, fosfor, sulf, cupru, nichel, cobalt, rubidiu, siliciu), diastaze (enzime) si vitamine (A, B, C, D1, D2, E, F, K, PP), aminoacizi (acid glutamic, cistina, metionina, valina, tirozina, lizina, acid aspartic), glucide, materii grase, clorofila (structura sa chimica seamana cu cea a hemoglobinei umane), mucilagii si principii antibiotice, fapt care indreptateste clasarea lor in categoria alimentelor-medicament. In privinta proprietatilor farmacologice si farmacodinamice ale algelor, multiple de altfel, putem evidentia urmatoarele aspecte:
* favorizeaza schimburile metabolice
* tonifica glandele endocrine
* intaresc mijloacele de aparare naturala (imunitate)
* sunt inzestrate cu puteri antireumatismale, antigutoase, remineralizante, stimulante ale circulatiei sanguine.
Aceasta paleta larga de proprietati profilactice si curative face ca algele marine sa fie indicate in tratamentul a numeroase patologii, precum: predispozitia generala la maladii, astenii fizice si intelectuale, a
