ineri, 3 octombrie, s-a stins din viaţă, într-un spital din Mannheim, Aurel STROE - compozitorul, teoreticianul, profesorul, una dintre cele mai strălucite minţi ale secolelor XX-XXI, de anvergură europeană.
Indiferent de ţinta preocupărilor sale, Aurel Stroe imprima fiecărui gest creator amprenta unei gândiri libere, ingenioase, cu deschideri spre filosofie, artele plastice, fizică, lingvistică, matematică, Natură - fiind recunoscut ca un pasionat "montagnard", în special al masivului Bucegi, la poalele căruia se refugia anual în timpul verilor toride, în casa construită la Buşteni în "formă de sonată" şi unde ideile sale au mai răsunat pentru ultima oară, chiar în acest an, în intimitatea cursurilor pe care obişnuia să le ţină acolo de mai multe decenii.
Structura sa temperamentală, intelectuală, psihică purta amprenta desăvârşitei concordanţe dintre inventivitate/non-conformism - pe de o parte - şi respectarea cu stricteţe maximă a canoanelor tradiţionale - pe de altă parte -, însuşite deopotrivă la clasele maeştrilor Mihail Andricu şi Theodor Rogalski, în perioada studiilor la Conservatorul bucureştean (1951-1956) şi în cadrul cursurilor de vară de la Darmstadt, susţinute în 1972 de către nume emblematice ale secolului al XX-lea - Mauricio Kagel, Györgyi Ligeti şi Karlheinz Stockhausen. Faptul că de aproape două decenii era rezident în Germania, la Mannheim, ne-a privat - până la sfârşit - de prezenţa sa electrizantă, de efervescenţa spiritului său iscoditor, stimulator, mereu în căutarea insolitului, atras în mod natural spre zona ludicului, tocmai pentru că îi permitea asocieri dintre mai fanteziste şi mai aparent ireconciliabile între diversele domenii ale cunoaşterii. Zăbovind asupra creaţiei sale, oricine va fi surprins să constate că, în marea majoritate a cazurilor, coerenţa şi consistenţa formei, ca şi soliditatea structurii de
