Criza financiara ce afecteaza lumea nu putea ocoli Romania.
Efectele ei ar fi fost insa mai putin dramatice pentru ca economia romaneasca nu este inca pe deplin functionala ca economie de piata. Decolarea spre aceasta cere o crestere bazata in primul rand pe exportul produselor industriale si manufacturiere. Cresterea economiei romanesti s-a datorat afluxului de fonduri de la muncitorii din strainatate si exploziei afacerilor imobiliare. Chiar si aceasta crestere nesanatoasa dupa unii analisti economici ar fi reusit daca, fara sa tina cont de criza finantelor lumii, guvernantii nu si-ar fi modelat politicile economice dupa cerintele anului electoral. Este o obisnuinta ca, la sfarsitul unui ciclu administrativ, partidul (sau partidele) aflate la putere sa acorde electoratului, pe langa promisiunile de rigoare, si o serie de avantaje concrete, menite sa indulceasca impresia de austeritate din primii ani ai guvernarii. PNL-ul, detinatorul executivului de aproape patru ani, s-a conformat acestei reguli. Numai ca pomenile sale electorale de moment nu au fost in concordanta cu programul anuntat la trecutele alegeri si, fara ca liderii sai sa sesizeze, risca sa aiba efectul contrar mai ales pentru electoratul propriu.
Cand s-a instalat la guvernare (impreuna cu PD-ul in alianta DA), PNL-ul a sustinut cota unica de impozitare de 16%, cota menita sa favorizeze clasa mijlocie, a intreprinzatorilor privati, dornici sa castige mai mult producand mai mult. O anume austeritate dupa jaful economic practicat de corupta administratie PSD-ista din anii 2000-2004 presupunea, pentru controlul inflatiei, o limitare a cheltuielilor salariale din sectorul de stat, adica din administratie, invatamant, sanatate, si asa sustinute mizerabil pana atunci. Pastrarea consumului in limite rezonabile ar fi marit eficacitatea cotei unice de impozitare prin dirijarea acumularilor bane
