In Romania, criza economica de peste ocean nu va avea efect.
Cel putin asa promit primul ministru si ministrul finantelor. Stiu ei ce stiu. Probabil ca n-ar avea loc de criza autohtona provocata de amestecul mortal de inceput de an scolar, alegeri si apropierea iernii. Pe asemenea vreme s-a zis cu somnul politicienilor si cu economiile carpite ale bugetului de stat. Daca tragi zdrentele astea sa-i mai incalzeasca putin pe profesori, sar imediat functionarii publici sau medicii, care se simt dezveliti de orice majorare la care nu participa. La fel, politistii sau militarii cer sa li se aplice si lor o corectie salariala care, dupa aceea, ii scoate din sarite pe angajatii civili din ministere. De aceea, probabil, ceea ce ii ingrijoreaza pe economisti nu este criza de peste ocean, ci imbratisarile mortale din dragoste, obligatie sau ura de pe scena politica.
Este un mister cum se impaca liberalismul cu foamea tot mai mare de buget, posturi, cheltuieli sociale si birocratie a statului. Privind retrospectiv politica sociala a ultimilor ani s-ar zice ca partidul lui Ilici e-n toate cele ce sunt si-n cele ce maine vor rade la soare. Presat de infratirea cu partidul lui Iliescu sa treaca puntea alegerilor, guvernul lui Tariceanu a hotarat majorarea pensiilor si a compensatiilor pentru energie, a acordat ajutoare fara limita nefericitilor ale caror case au fost sterse de inundatii si a decis sa anuleze plafoanele retetelor compensate, dand lesinuri teoreticienilor autohtoni ai liberalismului. Pe alta parte, nu e nimeni atat de naiv sa creada in etichetele politice cu care si-au marcat teritoriul diversi revolutionari de profesie. Stim doar ca in spatele multor programe politice se ascunde o foame profunda, istorica, de bani, cariera, putere. Ca un facut, indiferent de perdelele de fumuri si ifose pe care si le trag caricaturile politice din fruntea tarii, pro