Un şofer de autocar a murit pentru că a intervenit în jocul de alba-neagra. Medicii au pus parafa: stop cardio-respirator. Un caz închis cu muşchii încordaţi
Un şofer de autocar a murit pentru că a intervenit în jocul de alba-neagra. Medicii au pus parafa: stop cardio-respirator. Un caz închis cu muşchii încordaţi
Norocul e prea puţin şi lumea e prea multă. Zilnic, minimum trei români care se întorc cu autocarul din Italia acasă sunt jecmăniţi hipnotic de jucătorii de alba-neagra. Pentru ei norocul e de sticlă, se sparge când străluceşte.
Drumul cu autocarul România-Italia tur-retur nu e numai o aventură de convieţuire într-o cutie de chibrituri mişcătoare pe şosea, ci ajunge să devină o tragedie, aparent asumată. Raţiunea îşi sare din pepeni şi destinele unor oameni ajung la sapă de lemn într-o parcare. Mafia băieţilor cu muşchi pe neuron pune căuşul în gura autorităţilor. Afacerea lor e un joc banal şi conştient.
Dreptatea, o fracţiune de secundă
În urmă cu o săptămână am plecat din staţia Firentze înspre România. M-am postat comod pe-un scaun Atlassib încercând să mă îmbărbătez că două zile vor trece ca un rânjet aruncat în treacăt. N-a fost aşa. Văzusem suficiente destine anulate într-o fracţiune de secundă ca să-mi stârnească curiozitatea. Însă povestea şoferului de autocar decedat în Timişoara m-a pus pe gânduri. Am pornit cu teamă într-o călătorie care parcă trebuia să-şi culeagă victimele de pe traseu precum apa îşi cere morţii odată pe an.
Alexandru Fiordeanu – 52 de ani, a murit patriotic şi stupid, la datorie. Se întâmpla la începutul lunii septembrie, în Autogara Est Timişoara, când a intervenit în jocul de alba- neagra. Ultima reacţie în viaţă, după care un pumn vânjos de băieţaş i s-a blocat în plex. Ce a urmat e deja poveste tipic românească. Nimeni nu a făcut nimic
