Misterioasa lume a adâncurilor a fascinat oamenii încă din preistorie, evidenţa existenţei acestei curiozităţi existând însă abia din Antichitate.

Misterioasa lume a adâncurilor a fascinat oamenii încă din preistorie, evidenţa existenţei acestei curiozităţi existând însă abia din Antichitate.

Nu se poate spune că istoria submarinelor începe în preistorie, însă se poate evidenţia faptul că, încă din acele timpuri, oamenii se aflau în căutarea unor metode de a depăşi obstacolul impus de imposibilitatea respiraţiei sub apă. Potrivit lui Aristotel, una dintre strategiile militare de atac ale lui Alexandru cel Mare a fost folosirea scufundătorilor pentru asediul cetăţii Tir în anul 332 î.Hr. Legendele egiptene spun că aceşti scafandri primitivi se scufundau la adăpostul unui clopot care permitea menţinerea oxigenului pentru o perioadă scurtă de deplasare.

EVOLUŢIE. Ideea submarinului s-a născut abia la sfârşitul secolului al XVI-lea, englezul William Bourne concepând primele schiţe ale unui astfel de aparat. Ideea lui Bourne nu a depăşit însă niciodată faza de proiect. Primul submersibil cu adevărat funcţional a fost construit în 1620 de un inventator olandez aflat în serviciul regelui Iacob I Angliei. Submarinul lui Cornelis Drebbel, construit dintr-un schelet din lemn îmbrăcat în piele, funcţiona cu ajutorul unor vâsle, unii istorici susţinând că seamănă cu modelul conceput de Bourne. Vehiculul se putea scufunda până la 20 de metri, transportând – pe o distanţă de zece kilometri – 20 de persoane (dintre care 12 erau vâslaşi). În timpul utilizării submersibilului a fost ridicată pentru prima dată problema reînlocuirii sursei de oxigen pe parcursul scufundărilor.

PESCĂRUŞII. Nu avea să dureze mult până când urma să fie redescoperit potenţialul cuceririi mediului subacvatic pentru operaţiunile mi